Structura interioară a cuarțitului Taj Mahal este similară cu o pictură în cerneală naturală: modelele albe asemănătoare norilor sunt impunătoare, liniile șerpuitoare gri-negre sunt ca niște munți ondulați și, ocazional, există cristale minerale verzi sau galbene împrăștiate peste tot, precum ondulațiile unui lac. Fiecare bucată de piatră are un temperament creativ propriu datorită texturii sale naturale, unice.
Designul interior de lux favorizează cuarțitul Taj Mahal datorită texturii sale, care îmbină frumusețea designului realist cu cea realizată manual. Se potrivește bine scenariilor precum pereți de fundal, blaturi, pavaje de podea și ecrane creative, în special în decoruri cu o estetică minimalistă modernă, naturală sau chinezească nouă. Nuanța sa deschisă poate face ca încăperea să pară mai luminoasă, iar textura fluidă sparge monotonia și dă impresia că priveliștea „se schimbă cu fiecare pas”.
Cuarțitul Taj Mahal nu este doar o mărturie a minunilor geologice, ci și o reprezentare artistică a uniunii dintre natură și umanitate. Acesta transformă frumusețea lacurilor și munților în poezie nemuritoare, folosind piatra pe post de hârtie și timpul pe post de stilou, insuflând energie creativă dincolo de timp și spațiu în mediile moderne. În era industrială, această „piatră care respiră” servește ca o reamintire a faptului că bogăția autentică provine din minunea și moștenirea frumuseții naturale.
